Translate

miercuri, 15 iunie 2011

iubitului meu.

iubitul meu drag si scump, am sa te rog sa ma ierti ca nu sunt in stare sa iti zic in fata ce simt in momentul actual. Iubitule, vreau sa stii ca te iubesc mult dar am obosit sa mai fiu langa tine, am obosit sa ma intreb mereu unde esti si ce faci cand nu raspunzi la telefon, am obosit sa ma gandesc de ce nu poti fi langa mine cand am nevoie si crede-ma, iubitul meu scump ca nu sunt ironica cand iti spun ca i need to find someone else who can take my pain ...iubitul meu cu ochi azurii, nu exista zi in care sa nu ma gandesc la momentele noastre, la tine si la felul in care imi raspunzi cu mm? cand nu poti fi atent la mine si mintea iti fuge catre problemele tale. iubitule, te iubesc si simt cum ma sfasii in interior ca nu am cum sa fiu langa tine, pentru ca ..eu pentru tine, m-am lasat pe mine neglijata. incerc sa redau in cuvinte ceea ce simt acum si nu pot, nu pot..........e un imens vid care tinde sa ma acapareze de tot, iar eu simt ca sfarsesc, incet dar sigur.

marți, 7 iunie 2011

despre putinta, neputinta si vocatie

Ascult Enya, sunt la birou si nu ma pot concentra ...simt o presiune undeva in interiorul fiintei mele, am incercat sa o ascund , sa evit si sa o fac sa dispara. Pot zice ca am reusit, insa ea a disparut pentru o scurta perioada. Beau apa si nu ma satur...pentru ca apa pentru ca apa pe care o beau este seaca, la fel ca viata pe care o duc, fara esenta. Sunt haotica si gresesc mult, insa...cel mai mult gresesc in fata propriei mele persoane. Culmea, sunt constienta de greselile pe care le fac insa, nu ma pot opri...in momentul de fata, ma simt ca o drogata care e in stare de sevraj, As vrea sa continui cu ascunsul mocirlei care se afla in mine si ma pateaza din ce in ce mai mult, dar nu mai pot..ratiunea imi spune sa "pun cartile pe masa" cu mine insami. Eu asta sunt, las lucrurile neterminate, am un avant puternic si totusi...ceva pe poteca asta ingusta si intunecata unde pasii mei se indreapta este plina de gropi, unele mai adanci, altele mai putin adanci. Mi-au cauzat rani..rani care nu vor sa se inchida si sa se vindece, pentru ca..eu niciodata nu am folosit leacul potrivit. Si totusi, Dumnezeu nu-mi da mai mult decat pot duce...am trecut prin framantari sufletesti de cand ma stiu...am trecut prin spada si foc si am supravietuit..da, metaforic vorbind...dar pe drum, am pierdut cate putin din esenta aceea care ma tinea vie. Simt cum in fiecare zi, ma robotizez, sunt golita de sentimente...iar greselile mele se tin in lanturi grele de picioarele mele...Doamne, am obosit...sa mai fiu pusa la incercari, am obosit sa trec de la o extrema la cealalta, am obosit sa "traiesc viata ca in filme" si aici nu ma refer la un trai luxos, nicidecum...ci pur si simplu la evenimentele prin care am trecut in 23 de ani de viata. Nu-mi gasesc locul nicaieri....ma simt dezradacinata si goala si nu e nimeni care sa aiba puterea de a ma convinge ca ma pot schimba. Nu vreau sa ma schimb pentru ca mi se impune sa o fac, nu imi place nici macar sa fiu mintita ca e bine sa fac ceea ce fac...si stau si ma intreb...vocatia mea aici ...pe Pamantul asta lipsit de vlaga , gata sa-si dea duhul...care e? Ce ma face pe mine sa ma simt alinata si hranita ? Caci mi-e foame...si nu gasesc hrana pentru suflet...mi-e sete si beau apa care ma inseteaza si mai rau...ma doare si nu gasesc leac potrivit.
Am ajuns la concluzia, ca in spatele poleielii acesteia aurii ...se gaseste defapt o rugina..care a afectat in mare parte esenta ....

Traieste-ti viata in asa fel incat sa te trezesti dimineata si sa te bucuri de faptul ca cerul este senin si soarele e pe cer..caci s-ar putea sa vina o zi cand el va apune pentru tine...

Lily in Mud.

marți, 17 mai 2011

the man in the mirror

i will begin this post by saying, that..No...there are a lot of things happening now, here, in my universe..some make me sick , some of them make me accomplished and some bitter, but that doesn't mean that i need to expose those here...no, this is my space of intellectual and emotional feelings. as the title says it...the man in the mirror, is the face i see when normally i should see mine, his face comes to my mind at every step i take. the smiles, the looks, the perfume, the shirts, the cigars, the phone stuffed with text messages, the fluffy bunnies, everything. Everything is about him. And everything i do (God knows that there where times, when lily in mud went to the "old ways" ) is for him. After all this time, there is great satisfaction when i see that the man i love looks at me and eventhough he says nothing, his way of looking at me is priceless, he found in me the adivsor, the friend, the lover and the one that when all around him turned their back from him, i remained there and i endured the suffering of seeing that the one that i love was in suffering. He is the reason that i am still here, the reason that i had stopped searching for others, the reason for becoming a "social paria" - and being proud of it! yes, i am the one that stayed and went with you through hell and back, i am the one and not the others, frankly, i am proud of being yours and only yours, because i love you so much...then again, words are pointless..it's all about the actions we take to show our affection.

for my special bunny,

Lily in Mud.

miercuri, 9 februarie 2011

last summer

Ow let's go back to the start, nobody said it was easy, it's such a shame for us to part, no one ever said it would be this hard, ow..take me back to the start.
Vara trecuta a fost o vara a extremelor si totusi, la sfarsitul ei te-am intalnit pe tine..nu mai am de gand sa scriu inca o "compunere" in care sa ma plang si sa ma dau lovita. Da , a fost frumos si stii ce? Iti multumesc pentru cat a fost, mi se sopteste ca inca mai este si nu s-a terminat, ca am mai zis-o odata de doua de trei ori si nu am putut sa duc la bun sfarsit ce mi am propus. Si totusi...in adancul fiintei mele s-a terminat. dar pentru prima oara, nu sunt suparata si stiu ca vei fi alaturi de mine ca si un prieten, nu-ti voi zice adio prietene drag, doar pentru ca nu mai putem fi impreuna, doar pentru ca nu te voi mai saruta si nu te voi mai lasa sa-mi distrugi vreun lucru material , doar fiindca asa iti place tie :)) flames to dust , lovers to friends, why do all good things come to an end?! eh, la noi nu e chiar atat de dramatic, este doar o alta etapa in care noi trecem, oricum, intr-un fel sau altul nu a existat niciodata un NOI. Este normal sa incheiem ce am avut, pentru ca nu mai e, si am simtit-o ultima data cand ne-am vazut, a fost o fortare, poate din partea amandurora, cel putin eu asa am simtit-o . Inainte aveam atat de multe lucruri sa ne spunem incat nici nu stiam cu ce sa incepem, inainte ascultam o melodie doua trei si ne prosteam ca doi copii fara probleme. Acum au aparut inevitabil, ce ar fi viata fara ele? o banalitate. tu ai devenit inchis, ingandurat, ochii tai superbi si-au pierdut din intensitatea aceea care ma atragea ca un magnet de fiecare data. Vei trece si peste asta , sunt sigura, doar ca nu eu trebuie sa iti fiu alaturi si poate ca nici tu nu ma vrei pe mine sa-ti fiu alaturi , doar ca vezi tu...eu am nevoie de cineva care sa aiba nevoie disperata de mine, sa ma faca sa ma simt protejata, iubita si frumoasa! Astfel ca, inainte ca totul sa se distruga intre noi , inainte ca tu sa ajungi pentru mine inca unul care m-a dezamagit, inca unul care ma privea ca pe o banalitate, inainte ca eu sa ajung o persoana stearsa , este timpul sa incheiem apotetotic aceste luni superbe. vreau sa ramana in amintirea mea doar lucrurile frumoase care mi-au inseninat zilele, doar zilele in care te bateam la cap cand erai la birou sa ne vedem pentru ca ma plictiseam in casa, doar zilele in care in sintagmele pe care le foloseai exista un noi iar eu surprinsa de naturaletea de care dadeai dovada in clipele acelea, ma balbaiam, ma inroseam. Doar zilele in care aveam emotii sa te vad, sa-ti aud vocea, doar bataile intensificate ale inimii mele atunci cand vedeam ca imi suna telefonul , doar mesajele frumoase de la inceput ,doar glumitele tale cu iepurasi si porcusori , doar tzaca paca si mitzi micuta vrajitoare, doar surprizele pe care mi le-ai facut ...of, de ar fi atat de usor sa-ti zic si in fata, ce simt acum...te-am iubit si inca te iubesc prietene drag, tu..cel care ai aparut in visele mele inainte ca eu sa te cunosc, tu si ochii tai albastrii.

vineri, 28 ianuarie 2011

i don't wanna be the girl who never wants to be alone

si ce daca esti dificil , si ce daca ma dezamagesti pe zi ce trece...si ce daca credeam ca am un umar pe care sa pot plange si ce daca..? am fost sunt si voi fi mereu genul care se va descurca intr-un fel sau altul. Nothing can touch me, no pain inside....imi place sa ma mint singura si sa creez un univers care se dovedeste pe zi ce trece ca e imperfect. does it hurt? yes it does...dar mai rau ma doare cand vad ca lumea din jurul meu imi spune cat esti de imperfect, la inceput am crezut ca vor sa te discrediteze in fata mea, dar nu pot sa nu incep sa le dau dreptate. 6 luni...6 luni si tu nu ai fost acolo, nici macar la telefon. de ce? pentru ca i come second or even third all the time ? si ce daca mi-ai zis ca ma iubesti...si ce daca te-am crezut, acum incepe sa se naruie totul. si sincer incep sa obosesc. poate ca nu mai pot nici eu, poate ca si eu am probleme , poate ca si eu simt nevoia sa tip si sa ma auda cineva. poate ca si eu am nevoie de evadarea pe care ti-o doresti atat de mult. poate ca si eu ma simt ca si tine, then again..you already know these things i'm pretty damn sure about it. astfel ca, acum, intr-un moment de luciditate , tinand cont ca sunt deja la a treia cafea, constientizez ca e timpul sa merg mai departe si e timpul ca tu sa ma lasi sa plec, sa nu ma mai tii ancorata intr-un vis ce odata era frumos , care acum tinde sa devina un cosmar. Poate ca sunt copila, da ..sunt, in comparatie cu tine, dar aceasta copila pe tine te-a iubit si inca te iubeste, iar tu ...tu esti obisnuit ca aceasta copila mereu sa fie vesela, sa te priveasca si sa te asculte , tu esti obisnuit cu aceasta copila care nu-si doreste mai mult decat are. guess what? maybe i do want more...

miercuri, 12 ianuarie 2011

povestea noastra..


Povestea mea si a lui...as vrea sa o pot descrie in cuvinte, insa acest lucru este imposibil , cel putin acum...imi este imposibil sa-ti povestesc povestea mea si a lui..singura din nou aici sunt doar eu, in locul tau nimeni..caut din nou, in noapte tarziu..aproape de tine as vrea sa fiu. A ramas din noi povestea noastra doar atat. Suferi si te inchizi in tine, dispari in ceata asta grea care ne inconjoara , care nu ma lasa sa respir, sa vad..nu te vad..incerc sa te vad si nu reusesc..nu te vad nici macar in viitorul meu insignifiant, unde esti si de ce iar ai disparut? Nesiguranta pune stapanire pe gandurile mele..si ma tem, ma tem ca visul meu de acum doua seri se va adeveri iar tu nu vei mai fii. Nesiguranta..da o cunosc, traiesc cu ea de 6 luni de zile, ea ramane cu mine in cearceafurile tale in care s-au perindat atatea trupuri goale si lipsite de trairi sufletesti. Oare "cadoul meu" de craciun a fost ultima data, cand ti-am simtit sarutul cald pe buzele mele uscate ? oare a fost ultima data cand m-ai tinut in brate, ultima data cand m-am pierdut in ochii tai albastrii? e cineva sa poata sa creada in trecut??? aproape de tine as vrea sa fiu...tu esti singurul ingredient de care am nevoie ca furtuna asta launtrica sa inceteze, vreau sa mi dai soare in viata si in privire..si in zambet, vreau sa te aud spunandu-mi din nou mitzi, micuta vrajitoare..sa ma intrebi daca nu cumva am un ciocan si un ruj in geanta...UNDE ESTI ?!?!

miercuri, 22 decembrie 2010

i love you too


i love you too..a thousand times i do, from the bottom of my heart and soul i do, i do , i do. Why is it has to be so damn complicated? why do i have endure all this , now eveybody knows, and i don't care what they think, i don't! let's run away, forget this world, you and me, let's go to a place where we can always be just you and me. i do love you too, still Christmas is about to knock at my damn door, and it will find me again, as every year alone, all by myself, emprisoned in my own body, in my own head, in my own heart, 'cus you're away..so far away. Sometimes i do feel there are miles and miles between us. i need you here with me, and it's getting harder and harder. i wish i ..yes, i wish i met you before..before all these. how ironic is the fact that 3 years ago i saw you for the first time, how ironic is that now, after three years, you are my sweetheart? how ironic... don't let me here in this misery, find a solution for us, there is too much pressure on my shoulders...still I LOVE YOU TOO MY SWEETHEART MY BUNNY MY ALL!