exceptia de la regula.

Lately, am avut ceva tulburari de comportament in ceea ce ma priveste pe mine ca persoana. M-am dedublat, creeandu-mi un alter ego. E trist, pentru ca realizez ca tind sa nu mai stiu ce reprezint eu , cine sunt eu cu adevarat..aveam impresia ca ma cunosc, dar defapt totul e o iluzie.
Revenind la exceptia de la regula, well..eu o consider o binecuvantare :)) este portita mea de scapare atunci cand sunt radicala, atunci cand spun ca eu niciodata nu voi face asta si ca in clipa in care eu zic x, peste o ora, o zi, o saptamana stiu ca defapt voi zice y..nu prea are logica , dar eu ma stiu pe mine si stiu ca din impulsivitate si agresivitate falsa pierd foarte mult. Ma simt ca si cum in interiorul meu ar fi o continua lupta ...eh asta il numesc eu zbucium. Si acum mi-as dori sa o dau in gluma, cum m-am obisnuit sa scriu dar na, ca nu pot si nici nu are sens sa ma chinui prea mult. Si uite asa iar m-am abatut de la subiect.
Problema care intervine cu exceptia de la regula este aceea ca nu stiu cand sa trag linia de demarcatie intre cele doua necunoscute. :))
CAND POT FACE EXCEPTII DE LA REGULA? UNDE INTERVINE LINIA DE DEMARCATIE care este esentiala pentru astfel de actiuni?
Si de ce niciodata, dar niciodata , nu imi pot respecta conceptiile si idealurile? ...raspunsul din pacate mi-l dau tot eu singura, desi au facut-o altii mult mai bine pentru mine. Pentru ca iau decizii pripite si pentru ca imi place sa fiu dramatica atunci cand iau aceste decizii..iar tu cititorule vei spune si ce ma intereseaza pe mine, starea ta de cacat? Eu vreau sa au povesti urbane si mitologii mistocare :)) , nu sa citesc aberatiile tale tampite atunci cand imi beau cafeaua...ai perfecta dreptate voi spune. Maine voi pregati un subiect Senzational :))) care va depasi ratingul Otv-ului..:)))(visez si eu, n-am ce face, prostia si mediocritatea sunt la mama lor in tara asta) asa ca fii bun si lasa-mi aberatiile netulburate.

cius,
lily in mud