Pilot...

Am decis sa dezvalui pe blog o parte din scrierile mele, desi voi fi sincera si voi spune ca am reusit sa pictez in litere doar un tablou din ceea ce se intampla in viata mea la momentul actual....so, here it comes : 

Capitol Sibiu
  Buna dimineata..te-ai trezit? Deci, esti gata? Ti-ai facut bagajul pentru un weekend plin de istorie si Aventura? Rade pe fundal…Aaah..este mult prea dimineata si Lily inca nu si-a terminat cafeaua aburinda de baut…intotdeauna se gaseste cineva sa-I intrerupa tabietul pe care il are de ani buni…dimineata. De data asta era Alice care o bazaia in legatura cu o evadare de un weekend, departe de jungla orasului in care cele doua locuiau …Alice…spuse Lily..luand o gura maaare de cafea, atat de mare incat papilele gustative ii dadeau semnale de profunda excitatie…este ora 10 dimineata..pana la doua cand avem tren…mai este destul..imi fac bagajul in 5 minute.
Lily…( deja vocea mult prea pitigaiata si nazala capata o nota alarmant de tipatoare) sper ca nu ai de gand ca weekendul acesta sa fii o leguma asa cum draga mea, tin cu parere de rau sa te anunt ca ne-ai obisnuit deja.
Cine se gasise sa-I dea astfel de sfaturi..chiar Alice care in urma cu cateva luni se baricadase in casa cu o duzina de baxuri de servetele…ce curand aveau sa devina un morman de materie umeda…trecuse peste o maaare drama, aceea ca iubitul ei, Olandezul zburator asa cum amandoua aveau placerea sa-l catalogheze, sa se fi despartit de minunata si mult prea guraliva ei prietena…
Dar cum un bine cunoscut personaj ce se va regasi in aceste file…avea o vorba..de Morti sa vorbim numai de bine.Ok, deci…spune-mi draga mea Alice..ce anume doresti sa imi iau in bagaj? Tocuri, fuste, rochii?!?!? Totusi..tin sa iti amintesc ca mergem in Sibiu…nu in new york,care se afla peste ocean..e un oras minunat, plin de istorie si de muzee gata sa-si deschida portile pentru noi..Bla Bla….Lil..de cate ori sa iti zic, ca NU ne vom petrece weekendul stand si admirand portrete ale unor oameni morti de mult..weekend-ul asta este vorba despre NOI doua “mirobolante”ce vor avea de gand, daca nu au deja…..!!! sa faca ravagii printre masculii ardeleni..Rade…ceva nu e bine cand rade..e clar ca mi-a pus gand rau si va vrea sa-mi faca cunostinta cu cineva…o cunosc..totusi au trecut sapte ani de cand suntem prietene….Deci, la orele douasprezece ale dupaamiezii sa fii gata, micuta Matahari ( apelativ ce Lily il primise in urma unor aventuri in lumea murdara si captivanta a politicii) , vin sa te iau cu un taxi si mergem direct la gara…Noroc ca exista prize in tren, altfel nu stiu cum as fi suportat cele sapte ore de mers cu trenul…Nici nu inchide bine telefonul ca deja se trezeste cu o mie de buzzuri/mesaje pe laptop…isi arunca un ochi pe unul din ele, in timp ce soarbe din cafeaua deja rece…“hey ..ce faci…de ce nu raspunzi ?!?! te-a furat vreun print arab ..sau? J)) “ este mister grumpy cel care obisnuieste deja de patru luni sa-I tina companie virtuala dimineata la cafea…este cel pe care Lily niciodata nu a fost in stare sa-l inteleaga pe deplin, este genul barbatului misterios, rautacios..cum ar spune englezii the perfect villain. Mister grumpy are alura unui barbat bine..este inalt..dar nu exagerat, bine facut..are ochi albastrii si privirea unui vultur, intotdeauna se imbraca si miroase bine..un dandy al secolului 21. El si Lily au parte de o relatie atat de ciudata..de la o deplina antipatie reciproca au ajuns intr-o noapte de betie la munte unul in bratele celuilalt urmand ca a doua zi sa se prefaca ca nimic nu s-a intamplat, ca mai apoi sa devina prieteni ..putem adauga cu beneficii dar acestea nu s-au intamplat decat de trei ori, dat fiind ca amandoi au ajuns la concluzia ca nici in pat nu se potrivesc..sau oare doar asa gandea Lily..
Curand, telefonul ii suna si inca are parul umed si cret..ca intotdeauna asa cum va veti obsinui pe parcusul acestei povestiri despre viata ..Lily in Mud face lucrurile pe ultima suta de metri, fapt care ii afecteaza cateodata intreaga existenta.
In tren, cele doua fete au surpriza sa se intalneasca cu un cunoscut de al lui Alice care intamplator mergea spre aceeasi destinatie.
Serios, exista cineva in orasul asta blestemat pe care sa nu-l cunosti..Dooamnee..esti exact ca un oracol umblator, ii suiera printre dinti Lily lui Alice in timp ce isi aseza laptopul pe masuta de cafea..privirea ii fusese curand captata de peisajul de toamna , de campurile galbene ce treceau pe langa ea cu o viteza demna de TGV…in capul ei se perindau o mie de personaje…care i-au trecut prin viata la un moment dat. Un beep scurt insa ii alunga starea de letargie si visele cu ochii deschisi..trebuia sa isi bage laptopul in priza, dar nu reusea…era prea sus. Un tip inalt si simpaticut cu accent de moldovean se oferise sa faca asta pentru ea.
Si…domnisoara, incotro mergeti ? in timp ce  incerca sa faca priza nenorocita sa mearga…Ah…la Sibiu, eu si prietena mea (Alice isi ridica privirea ascutita din revista Vogue timp de un minut, exact cum leoaicele privesc amenintator o prada…se pare ca nu a fost pe placul ei ce vazu astfel ca se cufunda din nou in lectura “amanuntita”a revistei si isi vazu de treaba mai departe) am decis ca vrem un weekend departe de Bucurestiul asta aglomerat.Ah..sa inteleg ca nu sunteti “fete de capitala”? ( Alice chicotea din spatele revistei, norocoasa…avea pe nas o pereche mare de ochelari cu lentile fumurii, cumparati dintr-un butic frantuzesc anul trecut..astfel ca nu o puteam “citi”)
Mmm, ba da…suntem din Bucuresti, desigur!
Zambind cu sinceritate, asa cum o fac majoritatea oamenilor care nu locuiesc in Bucuresti, tanarul incerca sa se comporte natural dar stangacia cu care o privea pe Lily, ii dadu acesteia impresia ca nu era cu nimic special fata de barbatii puppies care ii statusera la picioare o perioada. Nu era nimic captivant si special la un barbat care cade prada unor forme voluptoase si a unor ochi expresivi…trecuse prin asta deja…stia sa se puna in valoare , iar barbatii care picau ca mustele…tipul de barbat mamaligos de care se ferea….ii dadeau tarcoale peste tot.
Multumesc, pentru ajutor, vad ca laptopul meu se incarca…ar trebui sa ma reintorc la treaba, zise zambind fals, Lily.
Nu pot sa inteleg, cum de fiecare data draga mea prietena reusesti sa alungi toate exemplarele care par a fi oameni de treaba de langa tine….serios, ce altceva ai de facut mai bun timp de sapte ore decat sa vorbesti cu un brunet inalt si bine facut…dumnezeule..bine ca nu avem aceleasi gusturi, altfel pana acum ajungeam la Sibiu cu hainele deja sifonate.
Poti sa razi cat vrei Alice…dar genul asta de tipi nu m-au incantat niciodata….si nici nu cred ca ma vor incanta vreodata.
Da….stiu, tie iti plac misoginii, barbatii nesimtit de puternici..cei brutali care sa te traga de par si sa te manipuleze…(rade) …nu , te-ai plictisit inca??? Nu vezi ca de fiecare data, timp de 7 ani incoace ajungi in acelasi stadiu? In stadiul in care constientizezi ca ai avut inca o relatie esuata in care aid at tot ce ai avut mai bun..dar nu ai primit la fel in schimb? Doamne..oare te vei schimba vreodata?
Asculta, domnisoara, nu am nevoie de inca una din prelegerile tale..amandoua am avut parte de relatii esuate, de barbati care au venit si au plecat..ai dreptate, dar nu e cazul si nici momentul sa ma tragi la raspundere…pana una alta…nu mi-ai spus inca unde ne vom caza..sper ca ai ales o pensiune cu piscina, caci am de gand sa innot un pic weekendul asta…Ohooo…draga , de innotat cu siguranta urmeaza sa innotam in shallow waters ( accentul ei pur englezesc se simtea pe creierul meu exact ca sunetul unei bucati de creta pe o tabla de sticla..) , nu-ti face probleme..avem unde sta, varul meu ne-a dat casa la dispozitie weekendul asta si a aranjat deja cateva locuri dragute unde putem merge .
Stai putin..var? ce var…credeam ca BLD are casa doar in Constanta…Of..nimic nu stii scumpo….nu stiai ca am mai multe bunaciuni in familie? Lasa-l pe bld si fascinatia ta din adolescenta pentru alta data..e timpul sa-l cunosti pe dl Bancher !
Huh??? Oh…nu….stiam ca pui ceva dubios la cale de prima data de cand mi-ai spus de plecarea noastra brusca la Sibiu..nici dupa atata timp se pare ca nu reusesc sa ma prind de scamatoriile tale, Alice…cu toti barbatii tai din Wonderland…Dupa o calatorie de sapte ore cu trenul in care Lily si Alice retraira intamplari amuzante ce le legau inca din perioada liceului, au ajuns in sfarsit in orasul cultural Hermanstaddt . Mirosul de toamna rece ii umplea sufletul lui Lily care si-l lasase undeva in apropiere de parcul Carol, in mainile unui barbat cu care avusese o relatie tumultoasa timp de un an de zile..un barbat care i-a aratat ce inseamna sa aiba o relatie…dar care a facut-o sa sufere mult, mult prea mult. Curand se trezi din gandurile ei si indeparta brusc imaginea ochilor albastrii care o bantuiau chiar si acum… Heeeeey, fetelor capitaliste, sunteti gata de un weekend ardelenesc???Oooh, nu si tu varule..deja Lily a intalnit un tip in tren care ne-a facut fete de la capitala..rade zgomotos.
Buna, zise Bancherul cu o voce calda in timp ce o examina  pe lily din cap si pana in picioare. Eu reprezint partea frumoasa a familiei…cea de ardeleni. Cumva, Alice niciodata nu reusi sa “fure”din farmecul acestora…Este 12 dupaamiaza si noi stam in casa….Alice, hai sa iesim sa ne plimbam prin oras…ma plictisesc si deja am baut trei cafele.
Lil..scumpo….nu am chef este frig si nu doresc sa ies pe o vreme ca asta, du-te tu daca vrei , oricum nu ai avea unde sa hoinaresti sis a te pierzi in oraselul asta mic. B. este la cumparaturi, suna-l si paote beti o cafea impreuna ..(chicoteste) inca nu a inteles ca nu am starea necesara sa flirtez cu nimeni, dar poate e mai bine ca nu vrea sa iasa, am nevoie sa ma plimb un pic singura.
Ciudat…in toata agitatia centrului vechi, nu reusesc sa imi aud decat gandurile vorbind cu voce alarmant de tare…”Nu trebuia sa pleci…Nu trebuia sa-l suni…de ce ai facut-o? De ce?”. In final, pasii imi sunt calauziti spre o cafenea cocheta, ascunsa printre resaturantele impozante pline de turisti, oameni de afaceri . Ma asez la o masa..au fotolii comfortabile , parca ma scufund in imensitatea asta maro de plus.
Ati dori ceva sa comandati, doamna?
Domnisoara…( nu am decat 23 de ani..bine, aproape 24, dar devine sacaitor de enervant cand cineva ma face mai matura decat sunt) da, as dori te rog un cappuccino cu multa spuma.
Desigur, imediat vi-l aduc. Chelnerul tinerel se indeparteaza cu un zambet ce il tradeaza…e clar, probabil ca acum ma crede o frustrata batrana. Exact de ce aveam nevoie.
Nici nu apuc bine sa sorb din licoarea mea preferata ca suna telefonul….”ce faci…?” Vocea imi este cunoscuta, numarul de telefon insa nu. Ma prefac ca nu stiu cine este la celalalt capat al firului, desi inima imi bate deja nebuneste, aproape ca vrea sa iasa din piept si sa puna mana pe telefon sa vorbeasca in locul meu, dar nu-I dau voie, astazi creierul meu preia initiativa.
Bine fac…dar nu stiu cu cine am placerea. JCu un porc caruia ii e dor de tine.
Cunosc mai multi porci, imi este greu sa imi dau seama caruia din ei ii este dor de mine si prefer sa nu fac vreo greseala , astfel ca…in continuare, nu stiu cine e la telefon.
Nu va suparati domnisoara…aveti un minut?  (replica lui favorite anti-agatat)Ah..tu erai..bine fac, imi beau cafeaua in sibiu.
Singurica? Stai..cum sa intreb asa ceva…rade…tu niciodata nu esti singurica.
Vezi ca stii…sunt eu si inca vreo douazeci de personae care fac acelasi lucru ca si mine.
Of…iar ne-am dat cu victimol pe ziua de azi? Sa ne rujam un pic zic.
Dragule, m-ai intrebat unde sunt si cu cine, ti-am raspuns. Momentan sunt singura, am venit cu Alice in sibiu, pentru un weekend, sa ne relaxam. Ea a ramas la apartament iar eu am venit sa ma plimb un pic.
Pai, ia vezi..poate gasesti vruen ardelean ceva, ca negrii ma indoiesc ca locuiesc in Sibiu.
Poate ( vocea deja imi devine tafnoasa, ma enerveaza la culme cand face astfel de glume).
Ok, bine frumoaso..nu te mai retin…vrajeste-I pe aia pe acolo, distreaza-te si da-mi un semn cand vii in Bucuresti.
Inchid telefonul…incerc sa ma adun dar nu reusesc..totul este un mare vid care imi acapareaza neuron cu neuron..de ce i-am raspuns? De ce imi vorbeste ca si cum am fi cei mai buni prieteni si nu-l deranjeaza daca mentionez de alti barbati..desi nu o fac?
Curand , reusesc sa ma adun sis a-l alung din capul meu, pentru ca telefonul suna iar…
Unde esti? Vin cu B. sa te luam si mergem sa mancam, diseara iesim in club.
Uh, super!!! Sunt la o cafenea numita Lalo…Ok, nu stiu unde e, dart e gasim noi…
Ziua fuge inainte ca eu sa-mi dau seama ca iar a mai trecut o zi in care am visat cu ochii deschisi. Spre seara, reusesc sa-mi pun o rochie neagra pe mine, si sa adaug ruj rosu unor buze care sunt uscate de lipsa lui..combinatia e una buna, ma uit in oglinda si vad o blonda creata, cu ochi mari ( am folosit eyeliner negru, am un stil classic inconfundabil de atatia ani..insa in privirea mea se distinge maturitatea la care am ajuns in urma experientelor traite) imbracata intr-o rochie nesimtit de scurta si provocatoare. Imi pun tocuri in picioare desi stiu ca voi ajunge sa regret acest pas.
In club atmosfera e aceeasi ca si in cluburile din capitala. Reusesc sa constientizez faptul ca pretutindeni exista acelasi tipar de oameni, care frecventeaza asa zisele “cluburi de fite”. Nimic interesant, mi se par niste “dummies” care gandesc la fel, se imbraca la fel, beau si se distreaza la fel. Ma simt prea batrana sa mai am parte de astfel de distractii. E ok, timpul se scurge repede si curand voi ajunge sa-mi pun capul pe perna , exact ca Anne Boleyn care si-a pus capul intr-o ghilotina, macar suferinta ei a fost de scurta durata, a scapat, eliberandu-se de viata mizera..dar eu…?? Eu am aceleasi vise de trei luni incoace. Ma regasesc inconjurata de o mare de oameni si totusi la fel de singura ma simt. Vorbesc si nimeni nu ma intelege, vorbele lor mi se par zgomote infernale..oare voi ajunge in vreun ospiciu? Ahhh…asa as vrea sa treaca perioada asta mai repede si sa ies din monotonia asta incredibila.
 …………………………………………………………………………………………………..