Translate

miercuri, 26 octombrie 2011

dialoguri ...


Ce faci vineri ?
Nu stiu..de ce ma intrebi?
Vreau sa iesim in jack’s..nu am mai fost de mult…si vreau sa merg..( el nu avea habar ca in timpul asta lily in mud se gandea ca mai vrea un dans cu el..mai vrea o seara cu Robbie Williams. Da, am trecut peste, dar din cand in cand natura mera romantica imi cere sa o hranesc, imi cere sa fiu luata in brate , imi cere sa fiu sufocata de atentie si alinturi..lucruri pe care el, nemarginit inca I le poate oferi…
De ce el ? de ce cand simte nevoia de astfel de lucruri gandul ii zboara catre el? …singura sta si isi raspunde..Pentru ca a fost singura mea relatie adevarata pe care am avut-o singura relatie .
Restul nu mai conteaza…a fost ranita, dar stia asta..mereu se sfarseste cu durere. Mereu lacrimi fierbinti ca de ceara ii curg pe fata alba ca laptele..si ce daca a fost ranita din nou..de data asta, durerea e dulce, durerea e si alinare, pentru ca el ..el reprezinta durerea si alinarea.

24/10/2011
Mintea umana este una din cele mai mari capcane in care poti sa cazi…o secunda de neatentie si poti sa fii aruncata in abisul cel mai adanc , la care nici nu te-ai fi gandit ca exista.
Stau in bucatarie si imi beau cafeaua, fumez tigarea, lucruri ce tin de obiceiul meu de dimineata, este singura perioada cand sunt eu cu mine insami. Singura perioada a zilei cand imi aud gandurile vorbind, desi gura imi este inchisa. Constiinta mea vorbeste, este indulgenta cu mine, ma iubeste prea mult ca sa ma raneasca cu amarul gust al realitatii crude. Imi spune, ca pot pot mai mult, si ca ceea ce imi doresc exista si poate fi doar al meu.  Dar conditia este sa gasesc acel ceva in altcineva. Nu stiu daca sunt coerenta sau nu si sincer nici nu ma stresez, sunt doar la a doua gura de cafea, inca nu m-am trezit concret.  O imagine apare in fata ochilor mei, si se deruleaza de cate ori vreau eu, pot sa retraiesc acel moment infim de bucurie si liniste , pentru ca el asta mi-a oferit ultima oara cand ne-am vazut…liniste.
Imi zici mie ca m-am schimbat cand tu, esti cea schimbata…
Nu inteleg, ce vrei sa spui…
Uite-te la tine ca ai devenit  mai artagoasa..(are dreptate, m-am luptat cu mine insami din greu sa-mi sufoc orice sentiment as fi avut pentru el, voiam sa ma prefac ca suntem prieteni…si suntem, pentru ca i-am povestit, m-am confesat..desigur, niciodata un barbat nu este bine sa stie mai mult decat trebuie..)
Mi-am pus capul pe pieptul lui, acolo unde in interior salasuieste sufletul lui minunat si am inchis ochii…am respirat adanc, mereu fac asta,incerc sa pastrez momentele rare de liniste, pentru timpuri de furtuna interioara. Mi-a dat parul de pe frunte la o parte si m-a sarutat usor , inca o data…ma mangaia, ca si cum un baietel isi mangaie ursuletul de plus favorit…asta sunt eu pt el, jucaria lui iubita.  Dintr-o data nu mai conta nimic…eram cuminti, nu aveam nevoie de nimic altceva, nici eu si nici el nu lasaseram fiarele sa iasa din noi..pt ca ele nu erau prezente…in niciunul din noi, de regula…era nevoie doar de o privire din partea mea sau a lui pana sa incepem sa ne sfasiem hainele de pe noi. De data asta nu a fost asa, de data asta, am stat imbratisati , eu invelindu-l pe el, pt ca era cam frig, el strangandu-ma si mai tare in brate…am vorbit de toate si despre nimic. Am ras, ne-am comportat ca doi copii cuminti in asteptarea lui mos craciun, copiii mereu sunt mai cuminti cand asteapta ceva.  Inca odata am fost a lui si el al meu ..sufleteste eram acolo…si ma simteam extraordinar.  Dar, cu toate astea….incep sa ma intreb..oare imi mai doresc sa ma urc in caruselul asta?  Vine craciunul…..intotdeauna sunt melancolica de craciun…oare iar vreau sa fiu singura?  Oare nu este timpul sa am parte de toate astea si sa fie “legale” ? ( nu, nu ma droghez si nici nu traiesc  fantezii…ele sunt reale, palpabile..dar niciodata nu dureaza mult)
CE AR TREBUI SA FAC?
Constiinta mi-o aduce in fata ochilor pe mama, cu o privire dezgustata…nu ma intereseaza, ce vrea sa imi zica, pt ca stiu ca are dreptate dar felul ei de a o spune imi intoarce stomacul pe dos si mintea imi ia foc, asa ca o alung din fata ochilor mei cu o clipire de ochi. Imi vine in cap Belz, care imi spune…ce faci, iar?!?! ai promis ceva..ti-ai promis ceva….imi vine in cap Alice in Wonderland..cu un zambet care ascunde mai mult decat lasa sa zica, s-a resemnat…ma cunoaste de prea mult timp si stie ca mereu fac aceleasi si aceleasi greseli….nu-ti mai zic nimic..era doar o chestiune de timp..
Ma simt surda desi aud…dar ce pot sa fac ?????  Cum as putea sa resist tentatiei cand stiu ca nu ma lasa..cand stiu ca au fost atatea semne..atatea !!!! si nu sunt nebuna…exista dovezi si lume care a fost martora. De ce eu ?
Pentru ca eu…..eu traiesc dupa imboldul sentimentului, e in firea mea…sunt vulcanica si ma las dusa de val..dar de data asta parca navighez pe o mare tulbure, frumoasa..albastra ca ochii lui si nu dau de liman….il vad…aproape ca l-am atins cu varful degetelor dar am fost aruncata din nou in larg….curentii erau prea puternici iar ancora mea prea slaba pentru a face fata tentatiei.
Azi este o zi mohorata si frigul pare sa imi patrunda in oase , norii sunt grei si grii deasupra capului meu.  Il aud zicandu-mi ca a fost cel mai negru an..a pierdut multe, acum daca as putea sa aduc timpul inapoi i-as spune ca era cat pe ce sa ma piarda si pe mine si totusi sunt inca aici. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu