iubitului meu.

iubitul meu drag si scump, am sa te rog sa ma ierti ca nu sunt in stare sa iti zic in fata ce simt in momentul actual. Iubitule, vreau sa stii ca te iubesc mult dar am obosit sa mai fiu langa tine, am obosit sa ma intreb mereu unde esti si ce faci cand nu raspunzi la telefon, am obosit sa ma gandesc de ce nu poti fi langa mine cand am nevoie si crede-ma, iubitul meu scump ca nu sunt ironica cand iti spun ca i need to find someone else who can take my pain ...iubitul meu cu ochi azurii, nu exista zi in care sa nu ma gandesc la momentele noastre, la tine si la felul in care imi raspunzi cu mm? cand nu poti fi atent la mine si mintea iti fuge catre problemele tale. iubitule, te iubesc si simt cum ma sfasii in interior ca nu am cum sa fiu langa tine, pentru ca ..eu pentru tine, m-am lasat pe mine neglijata. incerc sa redau in cuvinte ceea ce simt acum si nu pot, nu pot..........e un imens vid care tinde sa ma acapareze de tot, iar eu simt ca sfarsesc, incet dar sigur.

despre putinta, neputinta si vocatie

Ascult Enya, sunt la birou si nu ma pot concentra ...simt o presiune undeva in interiorul fiintei mele, am incercat sa o ascund , sa evit si sa o fac sa dispara. Pot zice ca am reusit, insa ea a disparut pentru o scurta perioada. Beau apa si nu ma satur...pentru ca apa pentru ca apa pe care o beau este seaca, la fel ca viata pe care o duc, fara esenta. Sunt haotica si gresesc mult, insa...cel mai mult gresesc in fata propriei mele persoane. Culmea, sunt constienta de greselile pe care le fac insa, nu ma pot opri...in momentul de fata, ma simt ca o drogata care e in stare de sevraj, As vrea sa continui cu ascunsul mocirlei care se afla in mine si ma pateaza din ce in ce mai mult, dar nu mai pot..ratiunea imi spune sa "pun cartile pe masa" cu mine insami. Eu asta sunt, las lucrurile neterminate, am un avant puternic si totusi...ceva pe poteca asta ingusta si intunecata unde pasii mei se indreapta este plina de gropi, unele mai adanci, altele mai putin adanci. Mi-au cauzat rani..rani care nu vor sa se inchida si sa se vindece, pentru ca..eu niciodata nu am folosit leacul potrivit. Si totusi, Dumnezeu nu-mi da mai mult decat pot duce...am trecut prin framantari sufletesti de cand ma stiu...am trecut prin spada si foc si am supravietuit..da, metaforic vorbind...dar pe drum, am pierdut cate putin din esenta aceea care ma tinea vie. Simt cum in fiecare zi, ma robotizez, sunt golita de sentimente...iar greselile mele se tin in lanturi grele de picioarele mele...Doamne, am obosit...sa mai fiu pusa la incercari, am obosit sa trec de la o extrema la cealalta, am obosit sa "traiesc viata ca in filme" si aici nu ma refer la un trai luxos, nicidecum...ci pur si simplu la evenimentele prin care am trecut in 23 de ani de viata. Nu-mi gasesc locul nicaieri....ma simt dezradacinata si goala si nu e nimeni care sa aiba puterea de a ma convinge ca ma pot schimba. Nu vreau sa ma schimb pentru ca mi se impune sa o fac, nu imi place nici macar sa fiu mintita ca e bine sa fac ceea ce fac...si stau si ma intreb...vocatia mea aici ...pe Pamantul asta lipsit de vlaga , gata sa-si dea duhul...care e? Ce ma face pe mine sa ma simt alinata si hranita ? Caci mi-e foame...si nu gasesc hrana pentru suflet...mi-e sete si beau apa care ma inseteaza si mai rau...ma doare si nu gasesc leac potrivit.

Am ajuns la concluzia, ca in spatele poleielii acesteia aurii ...se gaseste defapt o rugina..care a afectat in mare parte esenta ....

Traieste-ti viata in asa fel incat sa te trezesti dimineata si sa te bucuri de faptul ca cerul este senin si soarele e pe cer..caci s-ar putea sa vina o zi cand el va apune pentru tine...

Lily in Mud.