Ce faci
vineri ?
Nu stiu..de
ce ma intrebi?
Vreau sa
iesim in jack’s..nu am mai fost de mult…si vreau sa merg..( el nu avea habar ca
in timpul asta lily in mud se gandea ca mai vrea un dans cu el..mai vrea o
seara cu Robbie Williams. Da, am trecut peste, dar din cand in cand natura mera
romantica imi cere sa o hranesc, imi cere sa fiu luata in brate , imi cere sa
fiu sufocata de atentie si alinturi..lucruri pe care el, nemarginit inca I le
poate oferi…
De ce el ?
de ce cand simte nevoia de astfel de lucruri gandul ii zboara catre el?
…singura sta si isi raspunde..Pentru ca a fost singura mea relatie adevarata pe
care am avut-o singura relatie .
Restul nu
mai conteaza…a fost ranita, dar stia asta..mereu se sfarseste cu durere. Mereu
lacrimi fierbinti ca de ceara ii curg pe fata alba ca laptele..si ce daca a
fost ranita din nou..de data asta, durerea e dulce, durerea e si alinare,
pentru ca el ..el reprezinta durerea si alinarea.
24/10/2011
Mintea
umana este una din cele mai mari capcane in care poti sa cazi…o secunda de
neatentie si poti sa fii aruncata in abisul cel mai adanc , la care nici nu
te-ai fi gandit ca exista.
Stau in
bucatarie si imi beau cafeaua, fumez tigarea, lucruri ce tin de obiceiul meu de
dimineata, este singura perioada cand sunt eu cu mine insami. Singura perioada
a zilei cand imi aud gandurile vorbind, desi gura imi este inchisa. Constiinta
mea vorbeste, este indulgenta cu mine, ma iubeste prea mult ca sa ma raneasca
cu amarul gust al realitatii crude. Imi spune, ca pot pot mai mult, si ca ceea
ce imi doresc exista si poate fi doar al meu.
Dar conditia este sa gasesc acel ceva in altcineva. Nu stiu daca sunt
coerenta sau nu si sincer nici nu ma stresez, sunt doar la a doua gura de
cafea, inca nu m-am trezit concret. O
imagine apare in fata ochilor mei, si se deruleaza de cate ori vreau eu, pot sa
retraiesc acel moment infim de bucurie si liniste , pentru ca el asta mi-a
oferit ultima oara cand ne-am vazut…liniste.
Imi zici
mie ca m-am schimbat cand tu, esti cea schimbata…
Nu inteleg,
ce vrei sa spui…
Uite-te la
tine ca ai devenit mai artagoasa..(are
dreptate, m-am luptat cu mine insami din greu sa-mi sufoc orice sentiment as fi
avut pentru el, voiam sa ma prefac ca suntem prieteni…si suntem, pentru ca i-am
povestit, m-am confesat..desigur, niciodata un barbat nu este bine sa stie mai
mult decat trebuie..)
Mi-am pus
capul pe pieptul lui, acolo unde in interior salasuieste sufletul lui minunat
si am inchis ochii…am respirat adanc, mereu fac asta,incerc sa pastrez
momentele rare de liniste, pentru timpuri de furtuna interioara. Mi-a dat parul
de pe frunte la o parte si m-a sarutat usor , inca o data…ma mangaia, ca si cum
un baietel isi mangaie ursuletul de plus favorit…asta sunt eu pt el, jucaria
lui iubita. Dintr-o data nu mai conta nimic…eram
cuminti, nu aveam nevoie de nimic altceva, nici eu si nici el nu lasaseram
fiarele sa iasa din noi..pt ca ele nu erau prezente…in niciunul din noi, de
regula…era nevoie doar de o privire din partea mea sau a lui pana sa incepem sa
ne sfasiem hainele de pe noi. De data asta nu a fost asa, de data asta, am stat
imbratisati , eu invelindu-l pe el, pt ca era cam frig, el strangandu-ma si mai
tare in brate…am vorbit de toate si despre nimic. Am ras, ne-am comportat ca
doi copii cuminti in asteptarea lui mos craciun, copiii mereu sunt mai cuminti
cand asteapta ceva. Inca odata am fost a
lui si el al meu ..sufleteste eram acolo…si ma simteam extraordinar. Dar, cu toate astea….incep sa ma intreb..oare
imi mai doresc sa ma urc in caruselul asta?
Vine craciunul…..intotdeauna sunt melancolica de craciun…oare iar vreau
sa fiu singura? Oare nu este timpul sa
am parte de toate astea si sa fie “legale” ? ( nu, nu ma droghez si nici nu
traiesc fantezii…ele sunt reale,
palpabile..dar niciodata nu dureaza mult)
CE AR
TREBUI SA FAC?
Constiinta
mi-o aduce in fata ochilor pe mama, cu o privire dezgustata…nu ma intereseaza,
ce vrea sa imi zica, pt ca stiu ca are dreptate dar felul ei de a o spune imi
intoarce stomacul pe dos si mintea imi ia foc, asa ca o alung din fata ochilor
mei cu o clipire de ochi. Imi vine in cap Belz, care imi spune…ce faci, iar?!?!
ai promis ceva..ti-ai promis ceva….imi vine in cap Alice in Wonderland..cu un
zambet care ascunde mai mult decat lasa sa zica, s-a resemnat…ma cunoaste de
prea mult timp si stie ca mereu fac aceleasi si aceleasi greseli….nu-ti mai zic
nimic..era doar o chestiune de timp..
Ma simt
surda desi aud…dar ce pot sa fac ?????
Cum as putea sa resist tentatiei cand stiu ca nu ma lasa..cand stiu ca
au fost atatea semne..atatea !!!! si nu sunt nebuna…exista dovezi si lume care
a fost martora. De ce eu ?
Pentru ca
eu…..eu traiesc dupa imboldul sentimentului, e in firea mea…sunt vulcanica si
ma las dusa de val..dar de data asta parca navighez pe o mare tulbure,
frumoasa..albastra ca ochii lui si nu dau de liman….il vad…aproape ca l-am
atins cu varful degetelor dar am fost aruncata din nou in larg….curentii erau
prea puternici iar ancora mea prea slaba pentru a face fata tentatiei.
Azi este o
zi mohorata si frigul pare sa imi patrunda in oase , norii sunt grei si grii
deasupra capului meu. Il aud zicandu-mi
ca a fost cel mai negru an..a pierdut multe, acum daca as putea sa aduc timpul
inapoi i-as spune ca era cat pe ce sa ma piarda si pe mine si totusi sunt inca
aici.
